Floarea Soarelui
Originară din America de Nord, floarea-soarelui a fost cultivată pentru prima dată de populația indigenă. Ei măcinau semințele pentru a obține făină sau șrot pe care la foloseau la prepararea mâncării.
Navigatorii spanioli au fost primii care au adus semințele de floarea-soarelui în Europa. Astăzi este una dintre cele mai cultivate plante din lume pentru semințele bogate în ulei.
În anul 2016, România ocupa locul patru într-un clasament al celor mai mari cultivatori de floarea-soarelui din lume. Importanța culturii de floarea-soarelui este dată de utilizarea ei în alimentație, dar și în industrie.
Semințele de floarea-soarelui conțin grăsimi sănătoase, fibre, proteine, vitamine și minerale. Au un conținut bogat în vitamina E, B1 și B6, acid folic, minerale precum seleniu, magneziu, mangan, cupru și fosfor.
Vitamina E este un puternic antioxidant extrem de benefic pentru sănatatea inimii. Acidul linoleic împreună cu vitamina E mențin elasticitatea pielii, dar și sănătatea părului și a unghiilor.
Complexul de vitamina B ajută în lupta cu insomnia, depresia și tulburările nervoase. Semințele se consumă de preferat în stare crudă, fără coajă, ca adaos la salate și în produse de panificație, sau ca o gustare. Consumate zilnic, cantitatea nu trebuie să depășească 20-30 de grame.
Prin industrializare se obține uleiul care este folosit în mod special în alimentație. Are o calitate superioară, o culoare și un gust foarte plăcut, un conținut ridicat de acizi grași nesaturați și un conținut scăzut de grăsimi saturate.
În industrie, floarea-soarelui este folosită ca materie primă pentru producerea săpunurilor, detergenților, vopselurilor, cosmeticelor și preparatelor farmanceutice. În urma procesării rezultă șroturile și turtele care se folosesc la hrana animalelor.
Floarea-soarelui produce o cantitate foarte mare de polen, fiind folosită și de producătorii apicoli. Mierea de floarea-soarelui este puternic energizantă, tonică și revigorantă. De asemenea, mierea de floarea-soarelui este considerată un produs afrodisiac. În Persia antică cuplurile beau timp de o lună mied-o băutură alcoolică ce conținea miere. De aici și originea expresiei “luna de miere”.