Cicoarea (Cichorium intybus)

Cicoarea este o plantă erbacee perenă, originară din nordul Africii, Europa și Asia.  Crește în flora spontană din țara noastră si se regăsește frecvent în zona de câmpie, la deal și munte fiind ușor de recunoscut datorită florilor albastre.

În scop medicinal se folosesc părțile aeriene ale plantei care se recoltează în lunile iulie-august înainte ca acestea să se lemnifice, și rădăcina care se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

În cicoare găsim cantități importante de compuși chimici precum cicorină, inulină, arginină, vitamina B și C, precum și fier, calciu și fosfor. Frunzele și rădăcinile plantei sunt bogate în principii amare și uleiuri volatile.

Ceaiul este eficient în tratarea afecțiunilor hepatice, problemelor digestive , în calculi biliari si renali și inflamații ale căilor urinare.
Tinctura poate fi utilizată in tratarea reumatismului și plăgilor.

Cea mai utilizată parte a plantei este rădacina care prăjită și râșnită este folosită în alimentație ca substitut al cafelei. Cafeaua de cicoare nu conține cofeină, putând fi consumată și de către persoanele hipertensive.

Rădăcina de cicoare este bogată în inulină, un compus chimic natural cu o mulțime de beneficii. Ajută în procesul de slăbire prin reducerea senzației de foame, reglează nivelul  glicemiei și reduce colesterolul.

Inulina nu poate fi dezintegrată de enzimele digestive și ajunge în colon. Aceasta reglează tranzitul intestinal, hrănește și stimulează înmulțirea bacteriilor bune inhibând dezvoltarea bacteriilor dăunătoare.

Inulina se regăsește si în alte produse vegetale cum ar fi usturoiul, bananele, ceapa și orzul, dar în cantități mai mici. Principala sursă comercială de inulină este rădăcina de cicoare.

Inulina se găsește sintetizată în magazinele de specialitate sub formă de pudră si poate fi folosită ca supliment alimentar.
Pudra de inulină trebuie adăugată treptat  în alimentație.  În caz de intoleranță  pot apărea efecte secundare precum disconfort abdominal.