Iarba șarpelui(Echium vulgare)

Iarba șarpelui este o plantă nativă din Europa și Asia. Numele genului provine din greacă (echion) și înseamnă șarpe. Se mai numește popular boranță, capul-viperei, ochiul-mâței, viperină. Este o plantă erbacee bianuală și poate fi întâlnită pe terenurile necultivate sau la marginea drumurilor.

Iarba șarpelui înflorește din luna mai până la începutul lunii septembrie. Înălțimea tulpinii sale poate ajunge până la 1 metru. Florile sunt de  culoare albastră,violacee, roșie, roz sau albă .

Este foarte apreciată de producătorii apicoli fiind una dintre cele mai bune plante melifere. Planta produce nectar pe tot parcursul zilei, spre deosebire de cele mai multe plante care produc nectar pentru o perioadă scurtă de timp.

În medicina naturistă se utilizează părțile aeriene ale plantei care se recoltează din luna iunie până în august. Planta conține potasiu, calciu, taninuri, alcaloizi, alantoină, rezină și mucilagii.

Se utilizează intern, sub formă de infuzie, decoct sau pulbere.Planta tratează cu succes dizenteria, diareea și anemiile. Are un efect antibiotic, emolient și antiinflamator. Se recomandă în tuse și infecții respiratorii.

Se folosește în tratarea stafilococilor și  enterobacteriilor deoarece are o puternică acțiune antibiotică.
În anemie și stări de surmenaj se consumă sub formă de ceai ( decoct sau infuzie).

Pulberea de iarba șarpelui are un gust specific, ușor sărat. Se administrează de 4 ori pe zi, în doză de 2 grame de pudră fin măcinată, preferabil înainte de ora mesei.

Pentru uz extern, în plăgi, răni superficiale, eczeme,  se aplică comprese cu infuzie.