Păpădia (Taraxacum officinale)

Păpădia este o plantă erbacee cu frunze lungi, crestate și flori galbene. E se regăsește de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor. Cu toții ne-am pus o dorință suflănd în floarea ajunsă la maturitate, răspândindu-i în felul acesta semințele. Iubește soarele și nu crește în locuri umbroase.

Păpădia este o plantă medicinală foarte apreciată pentru proprietățile ei terapeutice. Compușii activi ai plantei se regăsesc atât în floare, cât și în frunze și rădăcină. Tratamente cu preparate din păpădie sunt recomandate în afecțiunile hepato-biliare, diabet, afecțiuni circulatorii, renale, gută, obezitate sau în cosmetică.

Păpădia conține cantițăți importante de vitamine (A, B, C), minerale (fier, magneziu, zinc, potasiu, mangan, cupru, calciu)  și oligoelemente., Are acțiune depurativă, sudorifică, diuretică, tonică, stimulează activitatea ficatului, curăță organismul de toxine.

Planta stimulează pamcreasul să producă insulină pentru a menține nivelul de zahăr din sânge în parametri normali.
Ajută la rezolvarea problemelor aparatului genito-urinar. Fiind un excelent diuretic, păpădia elimină toxinele din tractul urinar.

Continutul bogat în calciu este benefic pentru sănătatea oaselor, fierul și proteinele ajută la tratarea anemiei. Întărește sistemul imunitar prin aportul ridicat de vitamina C și vitamina A. Antioxidanții, acizii grași și fitonutrienții reduc inflamația, umflăturile și durerile.

Rădăcina de păpădie se poate folosi sub formă de decoct în afecțiuni hepato-biliare, iar părțile aeriene intră în compoziția ceaiurilor depurative, dietetice și gastrice. De asemenea se regăsește și in produse cosmetice pentru că ajută în tratamentul acneei.

Păpădia se culege la începutul primăverii. Gustul este amar, dar atunci când este preparată sub formă de infuzie, gustul se mai diminuează. Frunzele de păpădie și tulpina proaspete se pot folosi și sub formă de salate.